Istoria schimbului de inele îşi are originea în Egiptul antic, când cei ce se căsătoreau îşi dăruiau un fel de inel (din diferite materiale, în funcţie de statusul social al fiecăruia) ce simboliza dragostea eternă - din moment ce inelul nu are nici capăt, nici sfârşit. În 860, Papa Nicholas I declara faptul că inelul era necesar pentru toţi cei care doreau să se căsătorească.
De-a lungul timpului, inelul de logodnă şi verigheta au fost corelate mai degrabă cu schimbul de bunuri între familiile celor care se căsătoreau, decât cu un simbol al iubirii. Din moment ce căsătoria reprezenta un contract între două familii, acest contract era pecetluit prin inelele de căsătorie.
În zilele noastre, verighetele sunt un simbol al încrederii pe care soţii şi-o acordă reciproc.
